Treceți la conținutul principal

Zi după zi

Zi după zi 

de David Levithan

 "Zi după zi" este o carte care m- a făcut să plâng, să mă bucur, să mă gândesc la iubitul meu și m- a lăsat fără cuvinte.
  Este o carte fermecătoare, care te prinde din primele pagini și te face să mai vrei să o lași jos din mână.
  Eu personal am citit- o în 3 zile( aș fi citi- o ai repede, dar sunt leneșă). De abea aștept să pot vedea filmul online în format HD( dacă aveți informații legate de acest detaliu vă rog să scrieți în comentarii), cred că va fi și el uimitor. 
  În această operă de artă este vorba de așa zisul A., care nu are o singură viță, ci are mii de vieți. În fiecare zi se trezește în corpul altei persoane și îi trăiește viața așa cum  ar face- o acea persoană în mod normal, până când o întâlnește pe Rhiannon. Aceasta îi ia mințile lui A. Fiind îndrăgostit de ea și datorită dorinței puternice de a o vedea, dă peste cap viețile unor persoane.
  Mai mult nu pot să spun. Am sus oricum destule.
  Am două prietene care au citit această carte minunată:
" Este o carte surprinzătoare, niciodată nu ști ce va urma și este scrisă foarte bine." (I)
" O carte minunată pe care o citești pe nerăsuflate până la ultimele rânduri, în care dragostea se arată într- un  mod diferit, într- o formă pe care nu am mai văzut- o în nici o carte până acum."(E)
  Sper din suflet că am reușit să vă conving să citiți această carte. Dacă da, aș dori să vă știu părerile.

  P.S.: Îmi pare rău că nu am postat miercuri. Voi încerca să citesc cât mai repede cartea pe care o lecturez acum pentru a venii cu o recenzie. Dacă sunteți curioși care este aceasta uitați- vă pe profilul meu de Goodreads: https://www.goodreads.com/user/show/62058782-ioana .

                    

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Povestea lui Harap-Alb - recenzie

Povestea lui Harap- Alb de Ion Creangă  Înainte să încep recenzia acestui basm vreau să mi cer scuze că nu am postat pentru atât de multă vreme. Am fost ocupată cu încheierea școlii și nu am apucat să termin ce doream să citesc, așa că voi începe cu lecturile primite de la școala și voi încerca să postez cât de des posibil.  " Povestea lui Harap- Alb" este un basm românesc, cult scris de clasicul român Ion Creangă. Acest basm a fost prima dată publicat în 1877 în revista " Convorbiri literare". Chiar dacă este o lectură pentru școală, care pe mine de obicei nu mă încântă, este una ușoară, potrivită pentru a fi citită întrun moment de relaxare. Se citește foarte ușor în ciuda cuvintelor arhaice folosite.   În acest basm este vorba despre mezinul unui crai. Acesta se dovedește vrednic să călătorească spre împărăția unchiului său, Verde- împărat, pentru a o conduce, având în vedere faptul că acesta avea 3 fete. Deși este avertizat de tatăl său să se ferească...

La țigănci- Recenzie

La țigănci de Mircea Eliade Inițial am crezut ca această operă este un roman, până am făcut o mică cercetare și am realizat că de fapt este o nuvelă de 35 de pagini. Ce m- a indus în eroare este faptul că în varianta mea nu se precizează că sunt și alte povestiri ca în alte cărți.  Este a doua mea operă a lui Mircea Eliade pe care o citesc (Maytrei este prima-  http://bookssquads.blogspot.com/2018/01/recenzie-maitrey-de-mircea-eliade.html  ) și va urma și o a treia cât de curând.  Aceste două opere literare sunt studiate la școală, și sincer vă spun că altfel nu cred că apăreau aici, și amândouă sunt foarte interesante. "La țigănci", cea despre care vorbim acum, este o nuvelă scurtă dinamică și care te prinde foarte repede și se citește foarte ușor. În această nuvelă este vorba despre profesorul de pian bucureștean Gavrilescu care ajunge la țigănci unde i se întâplă niște lucruri bizare, iar ce se petrece după este și mai bizar, Gavrilescu își recunoaște...

Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război- Recenzie

Ultima noapte de dragoste,  întâia noapte de război de Camil Petrescu     Un roman pentru școală, cred că și pentru bacalaureat, care te încurcă, sau cel puțin pe mine m- a încurcat, datorită salturilor foarte bruște în timp, dar atunci când te gândești la ea este foarte interesantă.     Naratorul, în jurnalul său de front, povestește cum sa îndepărtat de soția sa datorită banilor, vieții mondene și a domnului G., iar apoi relele prin care trece el pe front în armata noastră foarte dezorganizată.      Părerea mea sinceră despre acest roman este că merită citit chiar dacă poate părea plictisitoare și te poate adormi când o citești, pentru că avem ce învăța din povestea lui Ștefan Gheorghidiu.       Nu prea mai am ce altceva să spun despre această carte decât că nu trebuie ocolită sub nici o formă. Dacă considerați că am uitat ceva vă rog să îmi spuneți în comentarii și voi remedia.