Treceți la conținutul principal

Hoțul de cărți

Hoțul de cărți

de Markus Zusak

  Știu că au trecut 2 luni de când am scris ultima oară și îmi pare rău. Oricât de mult m- ar prinde o carte, dacă este groasă o citesc greu , plus că m-am apucat de multe seriale noi în același timp.( Dacă doriți sa vă vorbesc despre ele, să le recenziez așa cum am făcut cu "Britannia", lăsați un comentariu.)
  Acum, revenind la scopul acestui blog, cărțile, în aceste 2 luni de absență am citit, așa cum probabil v-ați dat seama și din titlu, "Hoțul de cărți" de Markus Zusak. Este o carte foarte profună, cu mesaj puternic, care ne arată adevărata putere a cuvintelor și scoate la lumină răul nazismului. Chiar dacă mi-a luat mult să o citesc, atât cartea cât și filmul, care l-am văzut, din păcate, înainte de a citi, m-au emoționat și totodată m- au învățat că trebuie să faci ceva pentru ați face viața fericită și sigură cât încă mai ai timp pentru că după aceea poate fii prea târziu.
  Cu ajutorul poveștii de viață a lui Liesel Meminger, personajul principal, moartea ne arată cât de puternice sunt cuvintele: Hitler cucerește,în primul rând, prin cuvinte, Ilsa Hermann a fost devastată de cuvinte, iar Liesel a fost salvată de ele.
  Nu pot să vă spun prea multe despre conținutul cărții fără să îi stric farmecul și emoția, așa că vă voi spune extrem de pe larg la ce să vă așteptați: Hitler devine Führerul (liderul) Germaiei, începe războiul, Liesel ajunge la o familie adoptivă în München și de acolo aflăm povestea vieții ei până într-un moment critic.
  Din punctul meu de vedere, această carte mertiă citită de oricine, orcând și vă va lăsa o lecție prețioasă în suflet și în minte, poate alta decât cea pe care mi- a lăsat- o mie și mi- ar plăcea tare mult să îmi spuneți care e aceea în comentarii.
  Am o singură prietenă care a citit cartea, iar părerea ei este:
"E o carte excelentă din punct de vedere al istoriei și al vremurilor de atunci și nu numai."
  Sper din suflet să citiți cartea aceasta și că v-am făcut curioși!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Povestea lui Harap-Alb - recenzie

Povestea lui Harap- Alb de Ion Creangă  Înainte să încep recenzia acestui basm vreau să mi cer scuze că nu am postat pentru atât de multă vreme. Am fost ocupată cu încheierea școlii și nu am apucat să termin ce doream să citesc, așa că voi începe cu lecturile primite de la școala și voi încerca să postez cât de des posibil.  " Povestea lui Harap- Alb" este un basm românesc, cult scris de clasicul român Ion Creangă. Acest basm a fost prima dată publicat în 1877 în revista " Convorbiri literare". Chiar dacă este o lectură pentru școală, care pe mine de obicei nu mă încântă, este una ușoară, potrivită pentru a fi citită întrun moment de relaxare. Se citește foarte ușor în ciuda cuvintelor arhaice folosite.   În acest basm este vorba despre mezinul unui crai. Acesta se dovedește vrednic să călătorească spre împărăția unchiului său, Verde- împărat, pentru a o conduce, având în vedere faptul că acesta avea 3 fete. Deși este avertizat de tatăl său să se ferească...

Recenzie- Maitrey de Mircea Eliade

Maitreyi de Mircea Eliade Această carte prezintă o poveste de dragoste dintre Allan, vocea autorului, și Maitreyi, o fată bengaleză.  Romanța celor doi a început printr- un joc, pe care Allan l- a văzut de la început ca pe unul al dragostei, dar pe care ea îl dorea ca un joc al prieteniei, din cauza părinților ei care i- au spus că doresc să îl înfieze pe Allan și că ea trebuie să îl iubeacă frățește. Încetul cu încetul cei doi s- au îndrăgostit nebunește unul de altul, până când visele lor au fost spulberate de trradiția și legea bengaleză. Din punctul meu de vedere, este o carte care merită citită, chiar dacă eu am citito pentru școală. Toate trăirile naratorului îl fac pe cititor să intre în m intea lui și să îl simtă așa cum se simte el. Toată unirea dintre Allan ;i Maitreyi mi s- a părut adorabilă și cu adevărat captivantă. Am decis să cer și părerile unor prieteni care au citit această carte: C: "<Maitreyi> este o carte care trebuie citită pentru șco...

La țigănci- Recenzie

La țigănci de Mircea Eliade Inițial am crezut ca această operă este un roman, până am făcut o mică cercetare și am realizat că de fapt este o nuvelă de 35 de pagini. Ce m- a indus în eroare este faptul că în varianta mea nu se precizează că sunt și alte povestiri ca în alte cărți.  Este a doua mea operă a lui Mircea Eliade pe care o citesc (Maytrei este prima-  http://bookssquads.blogspot.com/2018/01/recenzie-maitrey-de-mircea-eliade.html  ) și va urma și o a treia cât de curând.  Aceste două opere literare sunt studiate la școală, și sincer vă spun că altfel nu cred că apăreau aici, și amândouă sunt foarte interesante. "La țigănci", cea despre care vorbim acum, este o nuvelă scurtă dinamică și care te prinde foarte repede și se citește foarte ușor. În această nuvelă este vorba despre profesorul de pian bucureștean Gavrilescu care ajunge la țigănci unde i se întâplă niște lucruri bizare, iar ce se petrece după este și mai bizar, Gavrilescu își recunoaște...