Treceți la conținutul principal

Instrumente Mortale- Orașul Focului Ceresc

Instrumente Mortale- Orașul Focului Ceresc

de Cassandra Clare


Această carte încheie seria Instrumente Mortale, de aceea voi începe cu prezentarea seriei în întregime, dar destul de pe larg, astfel încât să vă faceți o idee. 

În această serie este vorba, în mare, de Clary Fray, o fată de 17 ani, artistă, care descoperă că lumea nu este atât de banală și obișnuită așa cum o știe ea din totdeauna. Când îi întâlnește pe vânătorii de umbre, se luptă cu demoni, vorbește cu îngeri și află secretele familiei sale și ale noilor ei prieteni, lumea ei este dată peste cap complet, dar de- a lungul celor 6 volume totul se redresează și devine firesc, obișnuit și chiar liniștitor, atât pentru ea cât și pentru cei din jurul ei.

Am cerut părerea unei prietene ca să vă pot prezenta altă prespectivă a seriei pe care o iubesc, sau cel puțin e una dintre ele:

Seria este preferata mea, povestea în sine este plină de mister și îți captează atenția odată ce ajungi să citești primele volume ți- e greu să le dai la o parte. Seria Instrumente Mortale este o serie care îți ajunge la inimă și te face să îți placă să citești.

Orașul Focului Ceresc este ultimul volum din această serie minunată. Este o carte care termină minunat seria. Din punctul meu de vedere, este o carte minunată. Una din preferatele mele din toată seria, în care totul se așează în favoarea tuturor. Este adevărat că o citesc din iunie anul trecut, și a intercalat- o cu multe cărți. dar tot o iubesc și o iubesc și pe Cassandra Clare, una din autoarele mele preferate străine. Sper să citesc cât mai curând și celelate serii ale ei și să vă spun și vouă părerea mea.


Am cerut părerea aceleiaș prietene și despre acest ultim volum al seriei:



Ultimul volum a fost de departe cel mai fain, plin de acțiune, aventură și mister. este cea mai lungă, dar cea mai captivantă. La sfârșitul ei am plâns pentru că toate cărțile bune au un sfârșit pe măsură și sincer nu- ți vine să crezi că s- a terminat seria.

Sunt întru totul de acord cu prietena mea și sper că am reușit să vă deschid ochii spre a citi seria.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Povestea lui Harap-Alb - recenzie

Povestea lui Harap- Alb de Ion Creangă  Înainte să încep recenzia acestui basm vreau să mi cer scuze că nu am postat pentru atât de multă vreme. Am fost ocupată cu încheierea școlii și nu am apucat să termin ce doream să citesc, așa că voi începe cu lecturile primite de la școala și voi încerca să postez cât de des posibil.  " Povestea lui Harap- Alb" este un basm românesc, cult scris de clasicul român Ion Creangă. Acest basm a fost prima dată publicat în 1877 în revista " Convorbiri literare". Chiar dacă este o lectură pentru școală, care pe mine de obicei nu mă încântă, este una ușoară, potrivită pentru a fi citită întrun moment de relaxare. Se citește foarte ușor în ciuda cuvintelor arhaice folosite.   În acest basm este vorba despre mezinul unui crai. Acesta se dovedește vrednic să călătorească spre împărăția unchiului său, Verde- împărat, pentru a o conduce, având în vedere faptul că acesta avea 3 fete. Deși este avertizat de tatăl său să se ferească...

La țigănci- Recenzie

La țigănci de Mircea Eliade Inițial am crezut ca această operă este un roman, până am făcut o mică cercetare și am realizat că de fapt este o nuvelă de 35 de pagini. Ce m- a indus în eroare este faptul că în varianta mea nu se precizează că sunt și alte povestiri ca în alte cărți.  Este a doua mea operă a lui Mircea Eliade pe care o citesc (Maytrei este prima-  http://bookssquads.blogspot.com/2018/01/recenzie-maitrey-de-mircea-eliade.html  ) și va urma și o a treia cât de curând.  Aceste două opere literare sunt studiate la școală, și sincer vă spun că altfel nu cred că apăreau aici, și amândouă sunt foarte interesante. "La țigănci", cea despre care vorbim acum, este o nuvelă scurtă dinamică și care te prinde foarte repede și se citește foarte ușor. În această nuvelă este vorba despre profesorul de pian bucureștean Gavrilescu care ajunge la țigănci unde i se întâplă niște lucruri bizare, iar ce se petrece după este și mai bizar, Gavrilescu își recunoaște...